Micio

In italiană, Micio înseamnă pisicuță. Și așa era, o maimuță neagră, amărâtă, dar cu mult tupeu.
Adică o pisicuță de 3 luni, recuperată de un prieten de pe marginea unui drum din Vrancea. Era cu cei 3 frați ai ei, aruncați într-un șanț. Prietenul meu nu s-a putut îndura de ei și i-a luat… la București. Mă sună la zece seara să-mi explice cum se va opri la noi (pe la doișpe, că deh, venea de departe), să ne aducă patru mâțe. Având deja două, i-am explicat că nu e cazul. La unșpe patrușcinci, sună la ușă… Evident că am luat una (am reușit să mă abțin 😊), Abigail.
Doar că, așa cum se întâmplă prea des, a fost cu noi doar 3 săptămâni: un vecin a plecat cu ea în motor și a pierdut-o… Și uite așa, după un telefon scurt prin care îmi anunțam prietenul că, din păcate, nu mai avem pisicuța (căutată două zile pe câmpuri), m-a anunțat că la zece (seara, evident, să păstrăm modelul) va veni să mi-o aducă pe soră-sa. Rămăsese singură din cei patru, neplasată – stătea într-o curte în Corbeanca, doar ea împreună cu un ciobănesc german. Ajungea cineva la ei doi cu mâncare.
Și, dacă nu v-ați prins, era chiar Micio. Micio, botezată de o fetiță de patru ani, fără pic de frică de câini – dacă stai trei săptămâni cu un câine lup, mănânci împreună cu el, dormi în blănița lui… Micio era o sălbatică din punctul de vedere al relației cu alte pisici (noi mai aveam două), dar și cu oamenii: nu puteai să o ții în brațe (o luai, întrucât stătea, nu îi era frică de nimic, remember??), dar nu stătea nici treizeci de secunde. Mânca non-stop: după perioada petrecută în camp orice era bun (conopida, de exemplu).
Dimineața când fac cafeaua, știe că o parte din spuma de lapte e a ei, se prezintă invariabil lângă espressor. După trei ani, a ajuns jucăria casei, se alintă pe lângă noi și dacă nu apare dimineața, e tragedie! Și asta pentru că nu poate fi lasată în casă peste noapte: la trei (dimineața!!!), invariabil, vrea afară! Și ne spune asta șezând în fața ușii de la dormitor si urlând din toți plămânii (pare mică, dar la volum stă prea bine!). Așa că trebuie să te execuți și să-ți faci treaba de ușier. Așadar, s-a decis: ziua in și noaptea out!
Micio are o relație specială cu medicul ei – Florin – o iubește maxim (o ajută mult și fața). Și asta pentru că a lucrat serios la această relație (Micio, nu Florin)! Cum? În fiecare an a făcut câte una di grande: în primul an (în afară de operația de sterilizare), de disperarea legată de mâncare, a fost “capsată” de cățelușele noastre. Cățelușe foarte pașnice, altfel, dar cred că Micio a depășit cu mult orice limită, înfruptându-se din mâncarea lor. Operație, o săptămână de recuperare. 8 vieți.
A doua a fost și mai grea: i s-a exfoliat pielea de pe lăbuța față-dreapta. Nu știe nimeni cum a reușit asta, am încercat cu pansamente, ținută în casă, dar nu am reușit… Se pare ca s-a recuperat, un miracol, ceva, căci medicina s-a dat un pic bătută. 7 vieți.
Iar anul acesta, tocmai când mă gândeam ca e decembrie și Micio n-a comis-o …. ma joc cu ea și, ce să vezi: jumătate dintr-un canin de sus nu mai e! L-a rupt în ceva, God knows! 6?
Dar o iubim tare și, cum spuneam, dacă nu apare la prima ora dimineața … 
de Ioana Pielescu

Și uite așa, viața încă unui om este "cotropită" de încă o pisică 🙂

Află mai multe despre comportamentul acestor ființe fascinante, irezistibile și.. imprevizibile, și învață să vorbești pe limba lor!

Iar dacă te pregătești de (încă niște) concediu, iată ce ai de făcut pentru ca pisica ta să te iubească și când te întorci acasă.