Este foarte greu să scriu despre Baron, pitt-bull-ul meu de 45 de kilogrmae ca despre ceva pufos.
Baron era totuși bufonul perfect ce mă făcea mereu să râd.
Și era prietenul desăvârșit.
Când l-am văzut prima data stătea lângă tatăl său, serios, copie fidelă, deși avea doar 2 luni!
Am știut că o să fie câinele meu și că vom fi prieteni și camarazi.
Se spune mereu că iubești nu un câine ci CÂINELE.
Dar Baron a fost ...UNIC.
Baron, vesel mereu, puternic și curajos, neînfricat, mi-a oferit necondiționat toată dragostea sa.
Nu am avut niciodată un câine mai bun, mai devotat, mai statornic. Poate tocmai pentru că era pitbull și, pui fiind, se refugia mereu în spatele meu. Pentru că, nu-i așa? pitbullii sunt vicioși și nu sunt de încredere! și nimeni nu dorea să interacționeze cu el.
Când a crescut a hotârăt să mă recompenseze pentru fiecare dată în care, mic fiind, s-a simțit protejat și iubit. Și a devenit îngerul păzitor a tot ceea ce mă reprezenta!
Râdeam pentru că soția mea, proaspăt intrată în haită, avea aceea teamă de pitt-ul negru din curte. Apoi când a descoperit devotamentul și dragostea de care era în stare Baron s-a simțit protejată mereu. Baron stătea ore întregi lângă ea și nimeni nu ar fi avut curajul de a se apropia de ...doamna cu ...pittbull-ulul.
Baron a fost un membru deplin al familiei mele. A fost o parte din noi.
A dovedit ceea ce era de dovedit. Că nu există câini răi, că un pittbull este companionul perfect, prietenul de nădejde și partenerul ideal de joacă.
Baron, prietenul meu!
